Istoria ochelarilor de soare

       Legenda spune ca egiptenii au folosit primii ochelarii de soare. Se spune ca un trib, numit Sonolian, a prins in niste rame de lemn cateva spice de grau, uscate, batute cu maiul si cu iscusinta montate. Ii aparau de soare, nu in acelasi sens in care o fac lentilele noastre de sticla sau plastic.

       A doua mentionare istorica a ochelarilor de soare este in timpul Proceselor Vrajitoriei din Salem, in 1692. Salem Times din 18 august 1692 scria ca Hazel Bones a purtat in timpul audierilor o pereche de lentile ovale, negre, care-i acopereau ochii. Acest fapt sugera ca avea o relatie stransa cu diavolul. Un martor a marturisit ca "din fiecare lentila, la un moment dat, au zburat lilieci".

       Eschimosii par fi "vinovati" de urmatoarea aparitie in istorie a ochelarilor de soare. In timpul expeditiilor sale in trecatoarea Nord-Vestica, in 1853, exploratorul polar Robert J. Le Mesurier McClure a descoperit un aparat din bucati de lemn cu mici fante in ele. In jurnalul sau, el mentioneaza ca eschimosii purtau aceste aparate pentru protectie impotriva luminii ghetii si a zapezii.

       In jurul anului 1752, designerul James Ayscough a inventat ochelarii cu doua randuri de balamale: un rand sustinea lentilele transparente, iar al doilea pe cele colorate intr-o nuanta mai inchisa. Ayscough credea ca lentilele transparente ofereau prea multa lumina si erau daunatoare pentru ochi. El a fost primul care a suferat folosirea culorilor verde sau albastru pentru lentile. Ochelarii conceputi de el au fost primii care semanau cu ochelarii de soare folositi astazi, dar nu erau conceputi pentru a apara ochii de soare, ci pentru a corecta anumite probleme de vedere.

       In 1929 Sam Foster a vandut prima pereche de ochelari de soare Foster Grants la Woolworth, pe aleea comerciala din Atlantic City . In 1919, Foster si-a infiintat propria companie care producea ochelari de soare.