Istoria lentilelor

        Primele lentile dateaza de pe vremea Grecilor si Romanilor, unde sferele de sticla erau umplute cu apa. Aceste lentile umplute cu apa erau folosite ca pahare cu foc. Adevaratii ochelari nu au aparut in timpurile clasice; au fost fabricati probabil pentru prima data la sfarsitul sec. al 13-lea in Europa. Procesul de fabricare al lentilelor nu s-a schimbat prea mult din Evul Mediu, inafara de utilizarea gradului in slefuire introdus de Isaac Newton.

       Savantul american Benjamin Franklin, cunoscut ca inventator al paratrasnetului, a realizat in 1780 ochelarii pentru prezbiti, cu doua focare. La acea epoca, lentila era realizata din doua bucati legate intre ele printr-o montura metalica.

       Lentila cu doua focare dintr-o bucata, sculptata in masa, a fost pusa la punct in 1910 de catre Bentron si Emerson de la societatea Karl Zeiss, iar in 1908 J. L. Borch inventa un procedeu de sudare a celor doua parti.

       In 1953 francezul Bernard Maitenaz a inventat lentilele progresive, denumite Varilux, utilizabile pentru vederea de aproape, intermediara si la distanta fara ruperea imaginii.

       Patru decenii mai tarziu, in 1825, apar si lentilele cilindrice, pentru corectarea astigmatismului, afectiune caracterizata prin vederea deformata a obiectelor. Meritul de a le fi creat ii revine astronomului britanic George Airy.